Uite-asa.

Sunt ceva mai multe, dar pentru ca nu le gasesc

NICIODATA

m-am hotarat sa arunc aici ce mai am prin calculator

desi multe sunt

PIERDUTE.

cuvantul de baza: dezordine.

d-aia le-am aruncat aici.

Anunțuri

Nicu’s story(by Nicu, deşi se observă)

A fost odată o împărăţie şi era toată cucerita de un nene rău pe nume Pitic(şi nu doar ca se numea Pitic, dar era si un pitic fioros). Şi era rău cu oamenii şi îi ameninţa pe toţi şi sateni erau sclavi. El cucerise aproape toată împărăţia, înafara de un mic satuleţ unde era rezistenţa.

Rezistenţa era condusă de un cavaler brav şi neînfricat pe nume Nicu ,dar el nu era singur, mai avea 1 general pe nume Ştefan. Şi împăratul Pitic vroia să îi distrugă dar de fiecare dată când trimitea armata, ea nu se mai întorcea, deoarece ei aveau construite tunele pe sub pământ şi îi lua pe la spate. Nicu se gândeşte la ceva. Avea nevoie de un plan perfect pentru a ataca castelul şi elibera satul de sub dominaţia lu’ Pitic. Timp de 2 săptămâni tot s-au gândit el şi  Ştefan. Dar castelul era bine apărat .Un atac frontal ar fi fost în zadar şi inutil,deoarece Pitic avea prea multe trupe. Singura şansă era să găsească vechea hartă a castelului ţinută de un goblin mic, urât şi cu coşuri pe nume Cristi. Dar şi el nu putea fi găsit niciodată deoarece el călătorea mereu peste tot în căutare de lucruri ca să facă schimb. Dar ce se gândeşte el: să îi dea ca pradă o gobliniţă şi poate cade în capcană. În fine, zis şi făcut.

Nicu face rost de gobliniţă de la vănzătorul de gobliniţe pe nume Tibi. Nu durează 2 minute, ca şi Cristi, cade în capcană. Reuşim să luăm harta de la el. Şi acolo descoperim că în pădurea pierdută există un tunel secret care duce exact în camera tronului la Pitic. Nicu şi cu Ştefan fericiţi merg ei şi cei mai buni 5 oameni să îl doboare pe Pitic. Se duc ei în pădure şi acolo dau de zâna pădurii numită Ela cu 2 de l.

Ea zice că îi lasă să treacă dacă răspund la 5 ghicitori. Eu neavând de ales aceptă. Dar mai era şi o chestie ,dacă greşesc mai mult de 2, trebuie să renunţe la unul dintre oameni ca să îl dea hrană fiarelor (mi s-a părut mai dur) pădurii. În fine le zice prima ghicitoare.

Mănăstire într-un picior, ghici ciupercă ce-i.

Se gândeşte Nicu ce se gândeşte ,zice ciuperca.

Corect. Câştigă o maşină. Yey, merge o săptămână în bahamas, revine.

A 2-a ghicitoare: e un pic aeroplan cu aripi de celofan. Se gândeşte Nicu,ce să fie… Libelula!- Corect.

A 3-a ghicitoare: să îmi ghiceşti Ion grabă mare unde-s cărţi de vănzare. Se gândeşte Nicu,unde să fie… La gunoi? Greşit. O, nuuuuuuuuuuuuuu!

A 4-a: Animal cu chip de om ţopăie din pom în pom. Se gândeşte Ştefan, se gândeşte Nicu:Ştefan!

O,nuuuuu, dar acest răspuns este greşit!

Acum Nicu este pregătit de cea de ultima ghicitoare cu un ochi umflat de la Ştefan.

A 5-a: Nu e peşte, nici vapor, uriaşul mărilor. Balena aia de măta Ştefane, mamă ce mă doare.

Şi zâna zice corecttttt! Puteţi trece. Nicu nedumerit şi cu amândoi ochii umflaţi plecă la drum. Se uită peste harta de la Cristi. Ajunge în nişte tunele  şi se trezeşte înconjurat de gărzile lui pitic.La care Ştefan:gâtu mătii,Cristi nici o hartă nu ştii să desenezi.Mai învaţă şi tu că în secolul 7 nu ai monitor. În fine, ajung ei la închisoare şi se pregătesc de execuţie. În gândul lor era ca a doua zi, după ce trece de aia, să îl caute pe Cristi să îl bată. În noaptea aceea apare un trol uriaş pe nume Berbec. Bate gărzile şi rupe poarta. Şi lângă el avea un prieten care era fumat mereu pe nume Titi.Ne salvează dar,din păcate,Ştefan este prins. Şi îl lăsăm acolo că l-a făcut pe tardea de 50 de mii.Da îl salvăm în cele din urmă că nu suntem răi.Situaţia este următoarea: Fără hartă, morţi de foame…

Rătăcim prin pădurea pierduţilor unde dăm din nou de zâna Ela cu 2 de l. Ea ne intrebă ce am păţit. Titi răspunde: păi so duseră ăştia so-l f*** pe Pitic da era coadă mare şi no ajunseră. Dar ea ne zice: şi vă e foame nu? Ne dă mere, ne umplem stomacul, în fine. Ajungem la trupe, a doua zi urmează asedierea castelului. Cristi aude asta, se duce repede la Pitic. Dar în cele din urmă se împiedică se loveşte la cap şi se duce la Pitic şi îi zice că în următoarea seară a aflat că o să fie lună plină şi atunci Pitic o să aibă toate puterile ca să ne înfrângă numai că trebuie să rămână doar el în castel şi să fie în mijlocul lui. În fine, Pitic crede toate acestea.

Pitic  lasă castelul gol şi se pregăteşte pentru ceremonie. Noi, în timpul ăsta, pregătisem un asediu surpriză. Am trimis toate trupele să atace la E,eu, Ştefan şi încă 12 războinici atacăm la N. Surpriza este că în castel nu mai erau decât dansatoarele din buric bucătăreasa şi omul cu mopul care ne-a dat cheia să închidem când terminam.Aia 12 oameni s-au pierdut în capcane.

Ştefan a rămas la dansatoare.

Şi rămân decât eu acolo îl văd pe Pitic gata să mă atace frontal într-un meci de tenis de masă.Dar ii dau o lovitură şi îl fac game set.El zice:

-NUUUU! M-ai invins de data asta dar o să mai auzi de mine .

Şi eu zic nu.Îi arăt cheia de la omul cu mopu şi îi zic: până aici! Cu puterea acestei chei te închid în găleţile lu ally pentru totdeauna.

Şi el NUUUUUUUUUUUUUUUU

aaa

dup-aia întunericul a dispărut şi apare lumina şi am să conduc satul până nu o să mai fie

THE END

Ella Enescu (23.03.2011 23:43:41): Restul, se poate vedea…

Măi băieţi, eu zic să vă apucaţi de scris poveşti, că nu se mai poate aşa.Fiecare cu varianta lui, păi ce! Singura regulă e ca eu să fiu bineînţeles zâna cea bună.( Pitic, te rog fără fantezii)

peace and love!

atenţie, cuvinte în flăcări

Cuvinte în flăcări


Când am învăţat să-mi trec mâinile prin foc

Mi-ai strigat întâia oară că te consum

Şi, în gândul tău nemaiavând loc

Ţi-am pus la loc flacăra-n pumn.

Să o păstrezi ca pe-un tatuaj al tinereţii

Şi să o aşezi pe un piedestal lângă suflet…

Când arsura iţi va consuma din anii vieţii

cuvinte în flăcări se vor transforma în urlet.

Dar nu te teme, voi fi atom de oxigen,

Ultim cuvânt înflăcărat dintr-un ultim catren.

Leapşa

Cine eşti?-Ella Enescu
Ce nu eşti?-un creion,etc
Ce ai păstra din cine ai fost? -copilul
Ce ţi-ai dori?-praful amiezei în spate, în faţă- infinitul.
Ce crezi că ai putea realiza?-că marea mă ştie până la ultima picătură a sufletului,dar n-ar mai avea niciun farmec să mă ascund în ea…
Ce îţi place? -sărutul pe încheietura mâinii,ciocolata amăruie,verdele,Nichita Stănescu,primăvară târzie pe gene.
De ce te temi?-de apogeu
Ce ai vrea să asculţi? -Cu siguranţă zodiacul
Cânţi? -In gând.
Plângi?-mereu.
Dansezi încă?- cât se mai poate…
Ce nu faci niciodată?-nu vorbesc urât.
Rareori? -Beau coca-cola(dar e un secret…)
Ce ar trebui să faci?- Tema la mate
Ce ai schimba, dacă ar fi să schimbi la tine, la realitatea din jur? – Mi-aş da la schimb toate întrebările pe răspunsuri,în rest le-aş coase tuturor în loc de mâini câte un suflet.

Sus e cerul

Postat cu întârziere, dar nu contează…

“Sus e cerul”, o piesă puternică atât din punctul de vedere al subiectului cât şi din cel al regizării.
Avem de-a face cu o monodramă foarte diversificată, de fapt avem de-a face cu o viaţă întreagă, cu o actriţă care umple o scenă, sigur, din când în când ajutată de intervenţia altor personaje.
Să fie o simplă poveste de dragoste dintre doi oameni, o poveste de dragoste dintre artă şi om, dintre artist şi om? Mult prea profundă pentru publicul larg, „Sus e cerul” e o piesă care trebuie trăită intens pe tot parcursul acesteia. O oră şi jumătate e timp suficient pentru treceri de stare, dar poate că sunt stările cele care depăşesc capacităţile spirituale ale omului de rând.
Luminiţa Borta moare pe rând în fiecare personaj pe care îl joacă, simte pe scenă şi vibrează de emoţie.Cu un premiu naţional în palmares şi înzestrată cu talent din abundenţă ne explică faptul că nu memorează cuvintele, ci memorează ideile, le trăieşte, le transpune, le joacă. Trece printre spectatori, interacţionează cu publicul, publicul răspunde. I-a capturat, prinşi în povestea actriţei care joacă rolul actriţei, nu pot decât să aştepte cursul vieţii ei ca şi cum ar fi a lor.
Din ultimul rând lumina puternică a reflectorului te lasă în aşteptare, îti tremură genunchii şi aproape simţi fantoma lui McBeth în încăpere.”Aţi intrat noapte într-un teatru?” Ne întreabă actriţa. Apare aici iluzoriu joc al teatrului vechi, tărâmul lui Shakespeare. Un amalgam de caractere, o avalanşă de emoţie.
Destul pentru o seară, te poţi ridica de pe scaun cu siguranţa că vei avea la ce să te gândeşti în drumul spre casă, poate şi în serile următoare dacă timpul ţi-a permis să rămâi la o mică discuţie cu autorul şi actriţa. Domnul Marin Ioniţă explică faptul că piesa aceasta este scrisă pentru Luminiţa şi nimeni altcineva.
Ea se mulţumeşte cu atât, cu un public impresionat, destul de restrâns,ce-i drept, dar totuşi impresionat de o piesă jucată la Davila… Eu cred că dacă biletul ar fi costat mai mult, publicul ar fi fost mult mai larg, date fiind spusele unei cunoştinţe de-a mea, care zâmbea sceptic în ceea ce privea această piesă, fără ca măcar s-o fi văzut. Să fie tocmai snobismul cel care omoară teatrul de calitate? Eu propun să vedeţi întâi piesa şi abia apoi să răspundeţi acestei întrebări.

Nu stau să vă fac morală(am şi lucruri mai bune de făcut),dar vă înşir aici câteva adevăruri şi eu mă retrag tiptil tiptil până când citiţi voi următoarele afirmaţii(da,da!azi mă cred şoricel):
Râsul este senzaţia prin care te simţi bine în tot corpul, dar o arăţi în special într-un singur loc.(Josh Bilings)
Râsul este distanţa cea mai mică dintre doi oameni.(Victor Borge)“Rasul, ca sa aiba pret, trebuie sa fie spontan.” John Lubbock,“Rasul este jogging intern.” Voltaire“Cea mai pierduta dintre zile este aceea in care n-ai ras.” Nicolas Chamfort,“Ma grabesc sa rad, ca sa nu fiu silit sa plang” Pierre Beaumarchais,“Zambetul isi are loc pe buze, iar rasul isi are asediul si farmecul pe dinti” Joseph Joubert,“Nimic nu uneste mai mult oamenii decat rasul.” Lev Nicolaevici Tolstoi,“Sa Radem, caci pana la urma cu asta ne alegem.” Voltaire,Rasul este cel mai sigur examen al sufletului omenesc.” Mihailovici Dostoevski,Daca rasul este sanatos sau nu, depinde de statura celui de care faci haz.(bine punctat!:d)
Şi am mai putea adăuga Şi când plâng eu râd… care,după ziua de ieri, realizez că e printre cele mai TRU citate EVER. Şi nu e cea mai roz situaţie, nu vă gândiţi că trăim în ţara lui Rânjesc-deci-exist,totuşi sus moralul. Un zâmbet laaarg şi până data viitoare…

Noi să fim sănătoşi!

portrete





iata dovada! din nou autocritica… pentru cei la care m-am plans deja, iata niste portrete…
pt portia-de-sarmale acum:imi trimiteti pozele voastre(eventual, daca doriti) pe ella_enescu

pt restul doritorilor, costa 15 lei(portretul,desigur) si trimiteti la idu de mai sus fotografia voastra…

Mai scriu si eu…

Buuuuuun, deci a trecut si Craciunul:D Perioada de introspectie sau?- sau!
De cand copilul tine un jurnal realizeaza din ce in ce mai multe. Si uite asa, eu si cu mine discutam mult mai des si eu si cu mine ne certam mult mai des.Eu si cu mine se incapataneaza sa fie total diferite si sa-si urle in urechi. N-ai cu cine,dle! Nici cu eu si nici cu mine.
Ce caut eu in viata mea? asta e intrebarea de baza! si incep sa raspund la ea, cu pasi marunti dar siguri. Sigur, drumul are hopuri dar eu am bocanci de iarna. E 7 dimineata si vorbesc despre mine, semn ca sarbatorile m-au sensibilizat pana la ultima celula.( E timpul sa fugiti de pe blogul asta)
Craciunul nu e de vanzare! si eu ma indragostesc in fiecare iarna,fir-ar sa fie!
Normal ca doar ma holbez, mi-e prea teama.

Si mosul mi-a adus …mi-a adus! tocmai cand ma gandeam ca sunt irecuperabila si ca nici macar mos Craciun nu ma mai iubeste,(eram sigura de asta!) am primit un catel. Normal ca nu da din coada pentru ca nu este viu.
Se numeste Ciorapel, (chiar daca Ciorapel e nume de pisica) si inca nu are inima, dar o sa aiba ,i-am promis eu ca-i cos o inima.Am mai primit si un pulover si un glob cu zapada:x:x:x.

Am fost si la colindat, ne-am intors cu sufletele conservate si indoielnice dar nu se compara dle nimic cu fetele pleostite si jenate ale profilor cand le bati la usa si sunt in pijamale.
Acum astept revelionul, ca tot n-am coerenta…(noi, astia mai artisti!)

AAAAAA,Sunt imposibil de ignoranta! cum pot sa uit asta? am gasit Anatomia artistica dupa Ghitescu, si ma duc azi sa-mi dau banii pe ea, ma gandeam ca poate e un semn ca am gasit-o tocmai acum…
Sunt numai 3 volume asa ca nu le cumparati, riscati sa nu mai gasesc eu!Ma apuc de studiat si afara ninge.( Da-o naibii de treaba o sa incep sa-mi fac un plan de idei). Blaze of glory!
Pana data viitoare nu va dezlipiti nasurile de ferestre, asta daca va primesc ai vostrii in casa. Daca nu , mergeti pe strada cu limba scoasa, sa simtiti zapada, face bine. A, si ganditi-va la mine!:D
Craciun fericit!!! (desi a trecut…)